marți, 1 octombrie 2013

Sfântul Siluan Atonitul, Priveghere 2013




Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii.
Efeseni 6,18

Sub acest îndemn al Sfântului Apostol Pavel am continuat în Biserica Parohiei noastre, tradiţia începută în urmă cu trei ani, ca în ajun de  pranzicul Sfântului Siluan Atonitul, să facem priveghere.

Am găsit ca fiind potrivită o astfel de rânduială deoarece menirea principală a preotului şi a Bisericii este  Rugăciunea, cu atât mai mult făcută în lumina unei persoane cu o trăire simplă dar profundă ca cea a Cuviosului Siluan.

Deşi poate părea bizar la prima vedere, pentru credincioşii unei parohii, însă cu toate aceste sufletul simplu şi  sensibil al omului de la ţară rezonează foarte tandru cu simplitatea profunzimii harului  Duhului Sfânt despre care dă mărturie Sfântul Siluan.

Tocmai aceasta cred că este maladia cu care ne luptăm mai mult sau mai puţin conştient, şi anume faptul că omul  în general devine  tot mai complicat şi din ce în ce mai rar găsim oameni fireşti şi naturali,  pierzându-se simţul simplităţii naturale.


Îmi aduc aminte că în urmă cu ceva vreme am fost la o grădiniţă într-un oraş fost industrial cu scopul de a face câteva ore de catehism,  şi am purtat un dialog cu  pruncii care s-au dovedit destul de ageri la minte. Pe unul  dintre ei  l-am întrebat cum este Dumnezeu pentru el? Nu mică mi-a fost mirarea când mi-a răspuns că: „Dumnezeu e pur şi simplu”. Pentru un moment am avut sentimentul că lucrurile se inversase, deoarece eu m-am dus să pun în sufletele lor lumină şi am fost  la rândul meu luminat de curăţia şi cugetul  lor simplu dar profund.


De această simplitate ne vorbeşte Sfântul Siluan care e şi pură şi curată şi nu e deloc nesemnificativă…copilul meu îl vedea pe Dumnezeu pur şi simplu fiindcă sufletul lui era pur şi simplu.

Şi de acea avem nevoie de Hristos,  de Biserică, de Rugăciune, de Harul lui Dumnezeu, de Sfinţi pentru a deveni şi noi puri şi simpli, şi când zic simplii nu mă refer deloc la  mediocritate ci la nobleţe, rafinament, şi profunzime.

În textele liturgice folosite (la Doxologie) folosim sintagma foarte frumoasă „Întru Lumina Ta vom vedea Lumină”…cât adevăr…în lumina Evangheliei se zideşte cultura (cult - cultură), în lumina Harului Duhului sfânt omul poate să se lumineze, să se „şlefuiască” interior, în lumina Sfinţilor omul poate creşte spre adevăratul şi realul lui potenţial, asumându-şi integral toţi parametrii fiinţei lui, în lumina Lui Hristos noi avem lumină şi putem „lumina”  la rândul nostru.

De acea socotesc providenţial rolul Bisericii şi al Preotului pentru o societate, pentru o naţiune, pentru un neam  deoarece aici ne conectăm la Lumina întru care suntem chemaţi ontologic să vieţuim.

Şi cu agest gând am săvârşit Vecernia, Utrenia şi Sfânta Liturghie ca fiind luminaţi să putem lumina, ca fiind mângâiaţi să putem mângăia, ca fiind ajutaţi să putem ajuta ca fiind iubiţi să putem iubi, aşa… pur şi simplu.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu